SUFLETUL DASCĂLULUI DE VOCAŢIE

MIHAI  HENŢ ZBOARĂ, ACUM, PRINTRE STELE . . .

Am aflat cu stupoare, inima și mintea noastră nevrând să admită, că un coleg de nota 10 – MIHAI  HENŢ- nu a mai vrut ,,să stea acasă”. Și-a luat zborul prin Imperiul stelelor ceresc, spre a se prezenta în faţa tronului divin, la dreapta judecată particulară.

Născut, în urmă cu 59 de ani, în localitatea Șepreuş, Mihai Octavian Henţ a absolvit cursurile Liceului Pedagogic din Arad în anul 1979, iar mai apoi, în anul 2015,  ale Facultății de Drept și Administrație Publică  din cadrul Universității „Spiru Haret” din Bucureşti.

Profesia lui, prin pregătirea avută, l-a recomandat ca un slujitor al școlii. A  afirmat abilități şi competenţe reale pentru învăţământul primar,  dar și pentru cel incluziv, fiind un cadru didactic mult apreciat de elevii săi. Din anul 2012, învățătorul și profesorul MIHAI  HENȚ a devenit cadru didactic la Școala Gimnazială „Avram Iancu” Arad.

            La o vârstă, în aprecierea noastră, relativ tânără, de doar 59 de ani, DASCĂLUL atâtor generaţii de elevi,  învățătorul și profesorul MIHAI  HENŢ nu a mai avut șansa să încheie această vacanță prelungită prin revenirea la catedră, în fața elevilor săi, într-atât de îndrăgiți.

Pentru PROFESORUL MIHAI  HENȚ elevii săi îi erau cu adevărat „pâinea cea de toate zilele”. Modalitățile de relaționare a lui MIHAI cu elevii săi  erau definite   de atenție, de respect, de dragoste și iubire pedagogică. Noi, colegii lui, ne-am putut convinge, în atâtea rânduri, despre aceste note care defineau relațiile lui MIHAI  HENȚ cu clasele sale de elevi. Era OMUL clădit din naştere pentru a deveni DASCĂL. Așadar, nu greșim cu nimic când afirmăm că bunul nostru Coleg și Prieten împlinea profesia de dascăl ca pe o CHEMARE, ca pe o VOCAŢIE  PEDAGOGICĂ. Iubirea pe care el o dăruia elevilor săi era răsplătită de aceştia cu aceeași afecţiune. Observai, privindu-i pe DASCĂL și pe ELEVII  lui că între ei era o energie nevăzută, specială, prin care, în fond, circula  nimic altceva decât IUBIREA reciprocă asemenea unui dar divin.

            Știm că cei care vor suferi cel mai mult prin plecarea dintre noi a prof. MIHAI  HENȚ vor fi elevii săi. Între Ei și Dascălul lor era o relație ca între Părinte și Copii. Ei îi vor simți lipsa cel mai mult. Lor le va fi dor de vocea lui atât de melodioasă, de caldă, de muzicală.

El i-a învățat atâtea şi atâtea cântece, unul mai frumos decât altul. Căci cu adevărat MIHAI  era un talent muzical. Dumnezeu l-a hărăzit cu o voce prin care știa să așeze în rândurile ascultătorilor lui pacea, dragostea și emoțiile sufletești ridicate la un grad înalt de trăire. Regretăm că vocea lui, mai mult decât admirabilă nu a fost auzită pe scenele unor instituții de rang național. Mihai putea fi oricând unul din trubadurii de excelență ai României. Regretăm mult acest lucru. Mihai, în prea multa lui modestie, a stat ascuns doar în inimile elevilor săi. Și atât! El putea să le cânte tuturor românilor, căci vocea lui era predestinată a încânta un Neam Românesc de la Nistru pân la Tisa. Mihai, îți mulțumim pentru patriotismul pe care l-ai revărsat din preaplinul sufletului prin muzica ta în inima elevilor şcolii noastre.

Pierderea acestui devotat cadru didactic al Școlii Gimnaziale „Avram Iancu” va fi adânc resimțită de întreaga comunitate didactică și nedidactică din școala pe care a slujit-o cu inima, mintea şi sufletul. A fost Dascălul pe care direcţiunea școlii s-a putut bizui întotdeauna. El a răspuns cu devoțiune exemplară la toate chemările școlii. Tuturora le va lipsi acest OM de un caracter frumos, plin de respect şi de disponibilitate colegială. Rămâne în amintirea tuturor ca un  model de conduită pedagogică ce s-a știut dărui elevilor săi, pentru onoarea și prestigiul școlii noastre. Mihai, vrem să-ți spunem că tu, dragul nostru, ne-ai fost în cei 8 ani de zile nu doar coleg – dascăl, ci ai fost mai presus de toate, CU ADEVĂRAT, UN OM!

             În aceste momente atât de grele pentru familia bunului nostru coleg și profesor, vrem să o asigurăm de întrega nostră compasiune. Deopotrivă, îi dăm asigurări, prin cuvântul nostru rostit într-un asemenea moment al despărțirii de Mihai,  că memoria lui nu va fi uitată în școală de elevii şi colegii săi. Mihai va trăi în școala pe care a iubit-o și a onorat-o cu munca şi cu dăruirea lui.

             MIHAI, dragul nostru profesor și coleg, vei rămâne în amintirea noastră ca un suflet generos și bogat în virtuți pedagogice și morale, drept pentru care te asigurăm că ȘCOALA căreia tu i-ai dedicat 8 ani din viață îți va păstra neîntinat numele. Ne vom ruga lui Dumnezeu cel Atotmilostiv să-ți așeze sufletul într-atât de bun, odihnindu-l în LUMEA CELOR DREPŢI ŞI BINEPLĂCUŢI LUI.

Să-ţi fie ţărâna uşoară!

2 Replies to “SUFLETUL DASCĂLULUI DE VOCAŢIE”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*